Raportul de audit conține:
a) o introducere care identifică cel puțin situațiile financiare care fac obiectul auditului statutar, împreună cu cadrul de raportare financiară care a fost aplicat la întocmirea acestora;
b) o descriere a domeniului de aplicare al auditului statutar, care identifică cel puțin standardele de audit conform cărora a fost efectuat auditul statutar;
c) o opinie de audit care este fără rezerve, cu rezerve sau contrară şi care prezintă clar punctul de vedere al auditorului statutar cu privire la următoarele:
(i) dacă situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă, în conformitate cu cadrul relevant de raportare financiară; şi
(ii) după caz, dacă situațiile financiare anuale sunt conforme cerințelor legale aplicabile.
Dacă auditorul statutar nu este în măsură să emită o opinie de audit, raportul menționează imposibilitatea emiterii unei astfel de opinii;
d) o mențiune privind aspectele asupra cărora auditorul statutar atrage atenția prin evidențiere, fără ca opinia de audit să fie cu rezerve;
e) opinia şi declarația menționate. Raportul de audit se semnează şi se datează de către auditorul statutar. În cazul în care auditul statutar este efectuat de o firmă de audit, raportul de audit poartă semnătura cel puțin a auditorului/auditorilor statutar(i) care a(u) efectuat auditul în numele firmei de audit.
Raportul de audit privind situațiile financiare anuale consolidate trebuie să respecte cerințele prevazute mai sus. În cazul situațiilor financiare anuale consolidate, atunci când raportează asupra consecvenței raportului administratorilor cu situațiile financiare, aşa cum se prevede auditorul statutar sau firma de audit are în vedere situațiile financiare anuale consolidate şi raportul consolidat al administratorilor. Dacă situațiile financiare anuale ale societății‐mamă sunt prezentate în vederea aprobării odată cu situațiile financiare anuale consolidate, iar societatea‐mamă are obligația de auditare, cele două rapoarte de audit pot fi prezentate sub forma unui singur raport.
